will try get back here. once in a while.

am crezut intotdeauna ca nu e nimic intamplator in intalnirile noastre cu oamenii de care avem nevoie, exact in momentele in care viata trebuie sa faca o cotitura. din nou, mi se intampla ca o persoana care imi e foarte draga sa fie langa mine la o intersectie de drumuri. si sa ma faca sa il aleg pe unul dintre ele.

asteptam uneori aceste momente, fara sa stim ca o facem. realizam numai ca asta s-a intamplat atunci cand evidenta nu poate fi negata. de ce tocmai acum?

da, asteptam. avem nevoie de confirmari? cel putin unii dintre noi. si cand hotararea este grea, si povara ei pare sa doboare, numai un semn ca acesta pare sa confirme … e adevarat ca pana la urma suntem direct responsabili de alegerile pe care le facem, insa cat de mult conteaza momentul si oamenii pe care ii intalnim la cotituri de drum … ne ajuta sa facem pasul.

sa fie intamplare numai?

let you win

nu stiu care e exact motivul pentru care mi-am facut blog. pentru ca scriu. si daca suportul se schimba, poate ca trebuie sa ma ‘updragez’ si eu. oricum. sunt curioasa sa vad ce se va alege de aceasta experienta.

tocmai am descarcat albumul celor de la ‘vama’. mi-a placut ‘vama veche’. oare imi va placea ‘vama’? am sa stau sa scriu in timp ce il ascult. nu e drept? adica ori asclut, ori scriu? … eu incerc sa le fac pe amandoua, fara sa tradez vreuna …

am citit recent ‘Cine suntem?’ a lui Dan Puric.

nu, nu pot sa le fac pe ambele fara sa tradez. ‘bed for love’ ‘I’ve been your backstage door’/ ‘Don’t believe in coming backs …’/ ‘I’m so sure I gotta go … for somebody else’s show’. si eu am plecat fiind convinsa ca e ceea ce trebuie sa fac. insa am citit dupa aceea intr-o carte plina de intelepciune (…) ca e bine sa iti iei un timp – oricat de lung e nevoie – inainte de face un pas pe care sa nu il poti ‘intoarce’. don’t believe in coming backs, either … tocmai de aceea.

‘fotomodele’. imi aminteste de niste nopti de prin deplasarile mele. e aceeasi piesa, numai ca podiumul e inlocuit de un meeting room. ‘milioane de fete viseaza la camera ta de hotel/ si nu le poti spune cate nopti vei plange in camera ta de hotel’

‘tata taie porcu”, pe asta o sar. ‘Dumnezeu nu apare la stiri’ ?! ‘pe Dumnezeu nu il ia nimeni in seama aici pe pamant’/ ‘oamenii isi fac cruce, dar privesc in gol’/ ‘Dumnezeu ne-a lasat sa ne facem de cap’ … e un alt fel de a spune ca Dumnezeu nu impune nimic, ca suntem liberi in alegerile noastre, in iubirea catre El. dar nu intelegem.

‘cartita’.   am incercat sa imi fac un drum de catre oras/ sa ma intalnesc cu viata, dar … de fiecare data asfaltul ma invingea … si ma intorceam plangand.’ e o piesa de stare. aminteste de ‘vama veche’. ‘am sa sap pana am sa gasesc drumul catre om/ sa-l gasesc. am sa sap pana am sa gasesc drumul catre cer/ sa-l privesc. am sa sap pana am sa gasesc viata mea/ s-o traiesc.’

‘intr-o zi am sa ma trezesc/ si-am sa-ncep din nou sa traiesc’

‘suflet normal’ imi aduce aminte de starea pe care numai marea mi-o da. si de cat de mult ma doare dorul de ea. oare cand o sa ajung la mare? … ‘si-o sa am sufletul impacat’

‘sambata seara – e plin de fete’. ‘cu sufletul ma duc la mall’. unde am ajuns?!. ‘cum sa fac sa te gasesc, fata simpla ca un mar …’ cum sa fac sa nu imi pierd simplitatea? sa raman calma si linistita. sa am griji, dar sa nu fiu ingrijorata … nu are legatura neaparat cu mesajul piesei, stiu … dar sufletul meu are.

‘scrisoare catre Fat Frumos’. un basm. o poveste. o iluzie. ‘iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau …’

 ’17 ani …’ l-am pierdut … credeam ca am pierdut tot ce am scris.

si ultima. ‘undeva in Vama’. ascult. si atat.