need to keep life simple

I want to keep life simple. I want not to question myself. I just want to walk in the sun and think no thoughts, lie no lies, fear no fears … just listen to my steps, and to the beats of my heart. Need to keep life simple.

raining still

you can’t stop the rain. as you can’t stop life from rolling over you … amaizing how people and things, always, always take you by surprise. what does one make of it all? if your heart is open, then you’re cured.

coming back after all this time … can’t possibly put into words now all that life has brought me in between. where did ‘whynotmadi’ came from? yes, of course I know … someone dear to me was calling me ‘Madi’, and I used to love it … the ‘why not?’ is 100%  mine though.

will try get back here. once in a while.

new life?

is it really?

to a friend who tells me I deserve to smile

to a long night talk I would never let to be forgiven

to a friend I thought I’d lost, and cried inside

 

to the memories that help us live

to the courage of being who you are

to the small lies which make life easier to bear with

 

to the lyrics I wrote when being 19, when I was more myself

than I will ever be again

 

to old and new friends

to love kept unstained

to the sweet emotion of seeing someone dear 

 

to the small things without which the world would be unbearable 

to the joy found in laughter, and to the courage raising from despair

to living your life doing what matter most to you, 

and being prepared to pay the price 

 

to my mother, who wished to see me turn 18th,

and died so worried she’d left me all by myself 

too soon

 

to the tears which make us free

to broken dreams, but to the strength of picking up the pieces

to a child’s smile 

to the joy of living through the sadness and happiness along the way 

 

to not running from what life has to offer to you

to no regrets

to God above us who loves us all, the god ones and the bad ones,

all the same

momente care ne schimba. oameni pe care ii asteptam, fara sa stim.

cum ne gasim drumul? care sunt oamenii care ne schimba viata? cum ii intalnim?

am crezut intotdeauna ca nu e nimic intamplator in intalnirile noastre cu oamenii de care avem nevoie, exact in momentele in care viata trebuie sa faca o cotitura. din nou, mi se intampla ca o persoana care imi e foarte draga sa fie langa mine la o intersectie de drumuri. si sa ma faca sa il aleg pe unul dintre ele.

asteptam uneori aceste momente, fara sa stim ca o facem. realizam numai ca asta s-a intamplat atunci cand evidenta nu poate fi negata. de ce tocmai acum?

da, asteptam. avem nevoie de confirmari? cel putin unii dintre noi. si cand hotararea este grea, si povara ei pare sa doboare, numai un semn ca acesta pare sa confirme … e adevarat ca pana la urma suntem direct responsabili de alegerile pe care le facem, insa cat de mult conteaza momentul si oamenii pe care ii intalnim la cotituri de drum … ne ajuta sa facem pasul.

sa fie intamplare numai?

let you win

astazi … l-am regasit!

i-am spus unui prieten ieri ca mi-am facut blog. ‘ai chiar asa de multe de spus?’

nu stiu care e exact motivul pentru care mi-am facut blog. pentru ca scriu. si daca suportul se schimba, poate ca trebuie sa ma ‘updragez’ si eu. oricum. sunt curioasa sa vad ce se va alege de aceasta experienta.

tocmai am descarcat albumul celor de la ‘vama’. mi-a placut ‘vama veche’. oare imi va placea ‘vama’? am sa stau sa scriu in timp ce il ascult. nu e drept? adica ori asclut, ori scriu? … eu incerc sa le fac pe amandoua, fara sa tradez vreuna …

am citit recent ‘Cine suntem?’ a lui Dan Puric.

nu, nu pot sa le fac pe ambele fara sa tradez. ‘bed for love’ ‘I’ve been your backstage door’/ ‘Don’t believe in coming backs …’/ ‘I’m so sure I gotta go … for somebody else’s show’. si eu am plecat fiind convinsa ca e ceea ce trebuie sa fac. insa am citit dupa aceea intr-o carte plina de intelepciune (…) ca e bine sa iti iei un timp – oricat de lung e nevoie – inainte de face un pas pe care sa nu il poti ‘intoarce’. don’t believe in coming backs, either … tocmai de aceea.

‘fotomodele’. imi aminteste de niste nopti de prin deplasarile mele. e aceeasi piesa, numai ca podiumul e inlocuit de un meeting room. ‘milioane de fete viseaza la camera ta de hotel/ si nu le poti spune cate nopti vei plange in camera ta de hotel’

‘tata taie porcu”, pe asta o sar. ‘Dumnezeu nu apare la stiri’ ?! ‘pe Dumnezeu nu il ia nimeni in seama aici pe pamant’/ ‘oamenii isi fac cruce, dar privesc in gol’/ ‘Dumnezeu ne-a lasat sa ne facem de cap’ … e un alt fel de a spune ca Dumnezeu nu impune nimic, ca suntem liberi in alegerile noastre, in iubirea catre El. dar nu intelegem.

‘cartita’.   am incercat sa imi fac un drum de catre oras/ sa ma intalnesc cu viata, dar … de fiecare data asfaltul ma invingea … si ma intorceam plangand.’ e o piesa de stare. aminteste de ‘vama veche’. ‘am sa sap pana am sa gasesc drumul catre om/ sa-l gasesc. am sa sap pana am sa gasesc drumul catre cer/ sa-l privesc. am sa sap pana am sa gasesc viata mea/ s-o traiesc.’

‘intr-o zi am sa ma trezesc/ si-am sa-ncep din nou sa traiesc’

‘suflet normal’ imi aduce aminte de starea pe care numai marea mi-o da. si de cat de mult ma doare dorul de ea. oare cand o sa ajung la mare? … ‘si-o sa am sufletul impacat’

‘sambata seara – e plin de fete’. ‘cu sufletul ma duc la mall’. unde am ajuns?!. ‘cum sa fac sa te gasesc, fata simpla ca un mar …’ cum sa fac sa nu imi pierd simplitatea? sa raman calma si linistita. sa am griji, dar sa nu fiu ingrijorata … nu are legatura neaparat cu mesajul piesei, stiu … dar sufletul meu are.

‘scrisoare catre Fat Frumos’. un basm. o poveste. o iluzie. ‘iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau …’

 ’17 ani …’ l-am pierdut … credeam ca am pierdut tot ce am scris.

si ultima. ‘undeva in Vama’. ascult. si atat.

 

 

 

 

 

astazi

astazi am scris primul meu text. aici. era o recenzie la ‘bed for love’. dar nu am dat ‘save’. asa pierdem tot ce ne e drag?